tiroidaAstăzi este acea zi din săptămână când ne reîntâlnim cu Povești de succes spuse de medici KiloStop. 

Povestea de astăzi vine de la colega mea, Dr. Elena Țambrea, medic la Clinica de Nutriție KiloStop Unirii. Ea ne dezvăluie provocările deloc ușoare cu care s-a confruntat pacienta ei Olga. Este o poveste impresionantă dar și motivantă în același timp. Dar să nu mai pierdem vremea și să o lăsăm pe Elena să ne spună mai multe.

În urmă cu aproximativ trei ani, în cabinet mi-a pășit Olguța, o pacientă în vârstă de 35 de ani, mama unui băiețel de 3 ani, un exemplu incredibil de feminitate la superlativ, a cărei luptă cu kilogramele începuse cu mult timp înainte.

De la primele cuvinte pe care le-am schimbat m-am simțit molipsită de veselia și optimismul ei. Când am întrebat-o care este intenția cu care mi-a trecut pragul cabinetului mi-a spus simplu: să slăbesc și să nu mă mai îngraș niciodată.

Curând am aflat că Olga reușise să slăbească singură 60 kg, condusă fiind de motivații personale. Însă nu reușise să mențină acea greutate. Așa că la momentul la care ne-am văzut cântărea 128 kg. Imediat mi-am dat seama că am în față un om deosebit, extrem de conștient de ceea ce înseamnă să slăbești cu adevărat, care nu depusese armele și care era pregătit să lupte din nou… Însă de data asta dorea să facă totul diferit: „ca la carte, cu un aliat lângă mine”, cum s-a exprimat ea.

Ne-am făcut planul, am făcut analize de sânge și de metabolism și am început să ne vedem săptămânal, cu rezultate foarte bune. Olguța îmi absorbea cuvintele și își lua lecțiile acasă ca și cum de asta ar fi depins viața ei.  Nu exista nimic mai important în afara slăbitului. Motivația era mai mult decât maximă, așa că în primele 6 luni pierduse deja 24 kg. În aceste 6 luni a înțeles cât au încurcat-o greșelile pe care le făcea înainte: înfometarea, restricția, graba.

Vestea care ne-a întrerupt procesul de slăbit

Corpul ei căpătase deja alta formă, însă grăsimea subcutanată din zona gâtului și a decolteului continua să o deranjeze. Îmi amintesc și astăzi consultația în care i-am palpat tiroida și cum toată consultația nu am mai putut să o privesc în ochi. La palpare simțisem ceva. Olguța făcuse analize de sânge la debutul programului de slăbit, inclusiv hormoni tiroidieni, însă nu reieșise nimic îngrijorător. De data aceasta, tiroida se simțea neomogenă la palpare și, cu siguranță, mărită.

Au urmat consulturi la endocrinologie și analize suplimentare, iar diagnosticul nu a întârziat să apară: cancer de tiroidă. Olga mi-a dat vestea liniștită. Știa să lupte și nu avea de gând să renunțe. Era speriată cu siguranță însă resursele ei interioare uimitoare de forță și optimism au ieșit din nou la suprafață.

Pe durata tratamentului am întrerupt întâlnirile însă am menținut contactul pe WhatsApp. Îmi amintesc cum primeam constant poze cu meniul ei zilnic din spitalul din Viena unde se trata. Olguța nu renunțase nici la dorința ei arzătoare: o greutate normală.

După toată perioada de tratament și recuperare, la indicația medicilor austrieci a revenit cu forțe proaspete, însă tratamentul își spusese cuvântul și de data asta startul a fost de la 132 kg.

Și-a schimbat total viața și mi-a oferit o lecție de perseverență

Amândouă ne așteptam ca totul să decurgă minunat, măcar la început însă ritmul de slăbit era extrem de lent. Așa că am repetat analizele de metabolism. La o prima evaluare a reieșit că scăzuse extrem de mult, ceea ce m-aș fi așteptat având în vedere afecțiunea de tiroidă. Însă după următoarele controale în Austria, moment în care i se schimba tratamentul, am refăcut de fiecare dată această analiză, obținând de fiecare dată rezultate extrem de diferite. Așa că a devenit destul de dificil sa îi stabilesc numărul de calorii necesare pe dietă.

Însă și mai dificil a fost pentru Olguța, care trebuia să se obișnuiască de fiecare dată cu o altă dietă. Corpul ei nu se echilibrase, dar medicii din Austria ne-au asigurat că stabilizarea o să apară, ceea ce s-a și întâmplat într-un final.

Am continuat pe drumul nostru, către vârf, către culmea pe care ne doream atât de mult să o cucerim și, alături de ea, mi-am luat și eu lecțiile de răbdare, cumpătare și prietenie. Ne-am mai și împiedicat, ne-am mai oprit să ne tragem sufletul dar de fiecare dată ne-am ridicat și am repornit la drum din ce în ce mai apropiate și mai încrezătoare.

La momentul articolului, Olguța cântărește 88 kg. Este mai frumoasă și mai debordantă de energie ca oricând, însă mai avem de luptat. Viața ei se schimbă pe toate planurile și nu pot decât să fiu recunoscătoare că o cunosc și că îi sunt tovarăș pe drumul către schimbare.

În ceea ce o privește, îmi doresc doar să rămânem prietene pe viață și, cu toate ca i-o spun și personal de câte ori pot, vreau să îi mulțumesc pentru lecția extraordinară de perseverență cu care nu contenește să mă inspire.