Astăzi avem o nouă poveste foarte motivantă pe blog. Este vorba despre Laura, pacienta colegei mele Dr. Alina Lăcătuș, care ne dezvăluie într-un mod foarte deschis provocările cu care ea s-a confruntat pe toată perioada dietei.
Este o poveste admirabilă, pe care eu am citit-o cu sufletul la gură. Pentru că deși parcă se aliniaseră planetele ca să-i pună bețe-n roate Laurei, ea a reușit să învingă toate obstacolele și să slăbească peste 30 de kilograme.
Haideți, așadar, să ascultăm povestea Laurei!
Cum am ajuns la 116 kilograme
„Mă cheamă Laura, am 33 de ani și am 2 copilași minunați. În adolescență am fost o fată frumoasă, cu un corp de invidiat, căreia i se deschideau ușile foarte ușor în viață. La 23 de ani m-am căsătorit și am rămas însărcinată, după un an de zile de încercări. Am fost foarte fericită, dar fericirea mea a durat câteva ore, deoarece mi s-a spus că „sarcina nu s-a prins bine și trebuie să iau medicamente pe bază de hormoni”… Și așa am ajuns la 116 kg…
Am hotărât că trebuie să fac ceva și am intrat în vârtejul dietelor… greu, anevoios, cu urcușuri și coborâșuri… în 6 ani de zile am ajuns la 70 de kg… un vis… Atunci am rămas din nou însărcinată. Am hotărât să nu mai iau medicamente hormonale pentru a nu mă îngrășa. La 22 de săptămâni am ajuns în spital cu amenințare de avort… și atunci am hotărât că un copil e mult mai important decât silueta mea… și am ajuns la 96 kg… pe care le-am cărat 3 ani… cu diete grele, dar fără rezultat…
Nu înțelegeam de ce. Frustrările mele creșteau iar speranțele scădeau… Fiecare privire în oglindă mă făcea să plâng. Și acum observ că nu prea am poze cu mine… deoarece îmi era rușine să apar în ele…
Decizia care mi-a schimbat viața
În februarie 2021 la locul de muncă au început să se îngreuneze lucrurile… Mișcările în companie și dorința de afirmare a celor din jur m-au băgat în spital, hipertensivă și cu atacuri de panică… Inima mea învelită în grăsime și obosită era pe punctul de a ceda dacă nu făceam ceva…M-am uitat la copiii mei, la soțul meu și am decis să fac o schimbare în viața mea…Singura soluție era reducerea de stomac… care era riscantă și costisitoare… Dar eram dispusă să o fac. Am hotărât să fac un credit în bancă și m-am interesat de un medic cu rezultate pozitive…
Soțul meu atunci a văzut o altă cale în care eu nu credeam… Nutriționistul… Dar nu mă putea convinge… eu aveam o singură variantă… Reducerea de stomac. Am plecat în Austria la o conferință și când m-am întors m-a așteptat în aeroport cu cheile noii mele mașini… Din creditul pe care îl făcuse îmi luase o mașină… Cu un ochi plângeam și cu altul râdeam… Mi-a zis să-mi vând mașina veche și din banii aceia mă pot duce la o clinica de nutriție… Avea temele făcute… recomandări, pliante și câțiva aliați…
90-60 … de kilograme
Am plecat împreuna într-o seară spre Clinica din Victoriei… ” o să vezi că vei rămâne și cu mașina și cu un corp de invidiat..” Credeam că doar mă încurajează… M-am urcat pe cântar… 90,3… îmi era rușine că soțul meu ținea în mână foaia de cântărire…
L-am întrebat care să fie ținta mea și m-a întrebat cât îmi doresc…”60 kg dar e imposibil… mai bine zic 70 și par în fața doamnei doctor realistă…”Mi-a zis să zic 60 kg, că dacă voi ajunge la 70 tot o să fie bine… Am intrat în cabinet și am întâlnit un medic familiar, cald care mi-a confirmat că inima mea e sufocată de grăsime… Nu aveam altă variantă decât să schimb ceva…
Când am zis 60 kg nu am simțit nimic altceva decât încredere… Foarte bine… 60 să fie… Am început programul… Am plecat din cabinet fără nici o cură miraculoasă, ci cu o trimitere pentru analize și un caiet în care trebuie să scriu tot ceea ce mănânc pe parcursul unei săptămâni…
M-am confruntat nu numai cu provocările dietei, ci și cu scepticismul celor din jur
Am venit acasă și a început avalanșa de păreri:
„Dar tu nu ai ambiție să nu mai mănânci? ce a atât de greu… pentru ce trebuie să cheltui atâția bani”.
„Succes, dar eu cunosc o mie care au slăbit și apoi s-au îngrășat mai mult”
„Sunt bani aruncați pe fereastră, nu ai să reușești”
În timp ce m-am apucat de cură, am găsit oportunitatea să-mi schimb și locul de muncă. Așa că, pe 24 august începeam cura de slăbit și încheiam o carieră de 7 ani într-o mare companie.
Prima săptămână a fost super: 3,8 kg în minus și am mâncat mai mult decât mâncam eu. Dar mâncam corect și disciplinat.
Apoi am stagnat… Oare va merge… Și apoi – 2 kg…hai că merge… Pe 14 septembrie vine ziua soțului meu. Am voie o felie de pizza cu ton… e sărbătoare…
„Dar hai dragă, o felie de tort nu e bai”…. eu mâncam la ora 4 ascunsă în baie 80 g de înghețată fără zahăr ca să-mi potolesc pofta de dulciuri… tortul plin cu frișcă, ciocolată și fructe confiate…
Delegațiile și noua etapă din viața mea
Apoi mi-am început noul serviciu… Cu un Team Building la munte… all inclusive… Doamne câte erau pe platourile alea… Câte tipuri de carne, rulouri, garnituri și dulciuri…. Multe… Eu aveam lista mea și nu ieșeam din ea… Alcool deloc…. și era așa mult acolo… Am hotărât să beau ceva fără alcool… Mă mustra conștiința… Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns acasă a fost să mă urc pe cântar… -1,3 kg. Bravo Laura!
Pentru a putea înțelege ce se petrece în această nouă industrie pentru mine a trebuit să încep delegațiile… Prima: la Craiova… Nu mai puteam ajunge la doctor… Vorbeam dintr-o cameră de hotel cu doamna doctor: „Stai Laura liniștită că vei reuși!”
Dimineața cer două ouă coapte și cei de la hotel mi le-au făcut perfect. La prânz un păstrăv la grătar cu salată de varză, pregătite perfect. Hai că nu e greu… aveam migdalele crude numărate în buzunar și un măr luat de la micul dejun în ghiozdan. Seara era simplu pentru că eram singură. O salată ceva și nani. Nu e chiar așa greu…
Mâncărurile mult prea dulci de la Miercurea Ciuc
Următoarea delegație la Miercurea Ciuc. Superbă zona, oamenii și activitatea pe care o desfășoară. Dar mâncarea… DULCE… Atunci am înțeles că ei găteau cu zahăr. O sun pe doamna doctor panicată. Ce fac? Mănânc mere… Mă duc în piața și îmi cumpăr mere… Hai că trece și delegația asta… ajung acasă – 1kg. Merge și acolo.
Deși în portbagaj aveam turtă dulce, ciocolată de casă și pâine din cartofi pe care nu le-am gustat. La al doilea drum la Miercurea Ciuc aveam deja lista de comenzi. Făceam 10 ani de la nuntă, tot la Miercurea Ciuc. Am cumpărat prăjituri de la o cofetărie de era un chin să treci pe lângă ea, dar să mai și cumperi. Am luat 5 tipuri de prăjituri și le-am dus colegilor. Nu am gustat niciuna, dar gândul meu era la ele…
Eu trebuie să slăbesc! E ultima șansă. Dacă nici acum nu slăbesc, nu mai am altă șansă… Mă uit la prăjituri și mă duc la baie să-i las pe colegi să mănânce prăjituri… Mă uit în oglindă și încep să râd. Purtam mărimea 42 deja, de la 46/48. Merită!
Cum am făcut față petrecerilor
Mă întorc în București și mă pregătesc să nășesc și să cunun. Hotărăsc să-mi închiriez o rochie și bine am făcut. De la data la care am semnat contractul de închiriere și până la ziua evenimentului am scăzut o mărime. Am făcut în așa fel încât înainte de nuntă și botez să ajung la doamna doctor cu meniul. Exact ceea ce am avut voie să mănânc am mâncat. Și 3 lingurițe de frișcă. Ce bune au fost acele 3 lingurițe!
A doua zi, finuții mei au pregătit ca ciorbă de potroace ciorbă de pește… să mănânce și nașa… și a mâncat 🙂 Mama a văzut rezultatele și m-a susținut din prima zi. Atunci a decis și ea să meargă la nutriționist. Sunt tare mândră de ea că a luat această decizie isteață.
Pe 1 Decembrie a venit ziua mea și a fetiței mele. Masă mare… în care eu iar am mâncat în baie înghețată fără zahăr. Dar a trecut.
Apoi zile de naștere: cumnatul și 2 nepoți.
Ceea ce se întâmplă în jurul meu era fascinant… deja slăbisem 20 de kg! Mergeam la aceste zile și nu îmi era greu. Când se scotea pe masă ceva care îmi făcea cu ochiul, plecam din cameră. Iar cei din jur înțelegeau și nu considerau gestul meu o lipsă de respect. Era de fapt o lipsă de voință și o fugă de ispită…
Deși aici am primit din nou răspunsul: „Nu ai putut să citești singură și să te autoeduci? pentru ce ai nevoie de un nutriționist?” Dar acum eu deja știam că am luat decizia corectă.
Crăciunul nici nu l-am simțit ca o provocare. Aveam în meniu mai mult decât aș fi avut nevoie.
Viața la 58 de kilograme
Acum am 58 kg și am reușit să-mi îndeplinesc un vis imposibil. Mă lupt cu alte întrebări acum:” Laura, ești bolnavă? Laura, te-a părăsit bărbatul?” NU… Doar că am făcut o schimbare mare în viața mea… Am spus STOP în august și… mi-am schimbat alimentația pentru fizicul meu, iar job-ul pentru psihicul meu.
Întâlnesc provocări în care nu sunt recunoscută… Sau priviri în care este sigur că persoana respectivă mă cunoaște, dar nu știe de unde să mă ia. Port 36 la haine iar soțul meu ar pleca cu tot mall-ul după el că îmi vin bine toate :).
Acum trăiesc spaima că mă voi îngrășa… Am oprit cura de vreo 3 săptămâni și nu m-am îngrășat deloc. Dar e acel gând mic și negru în spatele creierașului meu. O să treacă un timp și îl voi anihila prin convingerea mea că asta nu se va întâmpla dacă nu-mi pierd disciplina alimentară pe care am căpătat-o.
Nutriționistul pentru mine nu este o carte de rețete sau de diete. Este un medic care îți insuflă un stil de viață corect. Nu îți dă pește, dar te învață cum să pescuiești. Cum trebuie calculată masa și care e dimensiunea corectă a porțiilor în farfurii.
Aceasta e povestea unei fete care a plecat de la 90,3 kg și a ajuns la 58 kg (azi dimineață) :)”*
*Rezultatele variază de la persoană la persoană. Fiecare pacient poate să slăbească mai mult sau mai puţin în funcţie de vârstă, sex, stare de sănătate şi determinarea acestuia. Noi îţi promitem că vom face tot ce putem pentru a te ajuta să slăbeşti sănătos şi cu plăcere!
