Anul trecut, în aprilie, am inaugurat pe blog o nouă rubrică: „Ajutor, și eu vreau să slăbesc!”. Iar prima poveste din această rubrică a fost cea a lui Aureliu. Îți promiteam atunci o aventură în timp real a unui pacient de-al meu care avea 42 ani și 166 de kilograme. Ținta lui era să ajungă la 85 de kilograme într-un an şi jumătate.
Click aici și citește aventurile lui Aureliu!
Am început această aventură plini de motivație și de speranța că vom reuși. Dar după câteva luni de dietă, timp în care a slăbit și s-a menținut, Aureliu nu a mai venit la consultație.
Ce s-a întâmplat între timp?
Ca și tine probabil, și eu am fost curioasă să știu, așa că l-am rugat să-mi răspundă la câteva întrebări. Răspunsul lui, dar și observațiile mele, care sper să te ajute dacă și tu te confrunți cu această situație, le găsești în articolul de astăzi.
De ce a întrerupt dieta Aureliu
„Într-adevăr, la un moment dat am întrerupt dieta. Nu pot să spun exact ce s-a întâmplat sau mai bine zis nu s-a întâmplat ceva anume. Mi-am pierdut răbdarea?…mi-am pierdut interesul?… nu ştiu să definesc, dar pur şi simplu de la un moment dat nu am mai respectat o rigoare.
Am început să nu mai fiu atent la un program strict şi, bineînţeles, că în acest fel m-am îndepărtat de ţelul propus cu o continuă intenţie de a reintra pe făgaşul dietei cât de curând…însă rezultatul a fost că nici în ziua de azi nu ţin ceva organizat, ci pur și simplu încerc să nu mănânc ce nu trebuie. Bineînţeles că nu dă rezultate, însă din fericire nici nu m-am mai îngrăşat. Am reuşit să menţin kilogramele pierdute.”
Respectarea unui orar strict de mese poate deveni o corvoadă pentru omenii activi, ceea ce poate duce la abandonarea dietei.
SFAT : Dacă şi ţie îţi este greu să respecţi un orar strict al meselor, te sfătuiesc să alegi un interval de timp mai potrivit stilului tău de viaţă şi orarului tău zilnic de lucru. De exemplu, poţi alege să iei micul dejun oricând din momentul trezirii până la ora 10, prânzul oricând îţi este confortabil între 12 şi 16, iar cina nu mai târziu de ora 20.
Fii flexibil cu alegerea orelor de masă, însă nu sări peste micul-dejun şi nici peste prânz! Astfel vei reuşi să ţii mai bine dieta seara, atunci când orice aliment consumat în exces se depune sub formă de grăsime!
Obezitatea nu doare … la început
„Nu pot spune ca a fost un moment de cotitură. Pur şi simplu nu am mai fost atent…. Faptul că eu nu simt nimic fizic din cauza kilogramelor în plus şi faţă de glicemiile ridicate… adică nu se manifestă nici un fel de durere sau altceva care să-mi creeze neplăceri, în afară de disconfortul mişcării relativ greoaie sau faptul că nu îmi găsesc haine foarte uşor. Cred că asta îmi generează acea inconştienţă de a continua să mănânc şi să beau ce-mi dictează poftele. Ştiu că nu e bine, dar nu mă motivez să le ocolesc. Nu am o voinţă foarte puternică. Sunt o fire relativ delăsătoare şi comodă.
Într-adevăr, cu trecerea timpului mă gândesc tot mai mult la faptul că TREBUIE să iau măsuri. Şi sincer încerc în fiecare zi să îmi impun să respect un program şi să mă abţin de la anumite lucruri. Uşor de zis şi de programat, greu de făcut. Dar nu imposibil, mă gândesc.”
Faptul că obezitatea şi diabetul nu dor până când nu mănâncă tot corpul pe dedesubt este într-adevăr o problemă care nu este de mare ajutor în motivaţia de schimbare a stilului de viaţă.
Citește și: Slăbitul nu este un moft. Obezitatea poate să ucidă!
SFAT : Nu te baza doar pe voinţă şi pe ambiţie atunci când decizi să faci o schimbare care să dureze cu adevărat în viaţa ta. Ele sunt importante la început, însă nu au suficientă putere să te ţină pe drum. Cel mai bun aliat pe drumul schimbării este o motivaţie cu adevărat puternică şi importantă.
Dacă şi tu eşti într-un blocaj în care nu-ţi găseşti motivaţia care să te ţină pe drumul schimbării propuse, fă următorul exerciţiu. Ia o coală de hârtie şi răspunde la următoarele 4 întrebări:
1. Care sunt avantajele stării prezente?
2. Care sunt dezavantajele stării prezente?
3. Care sunt dezavantajele schimbării?
4. Care sunt avantajele schimbării?
Răspunzând cât mai sincer la aceste întrebări, vei identifica unde anume se află obstacolul schimbării tale. Poate chiar îţi vei da seama că în acest moment avantajele de moment ale schimbării sunt mult mai puţine decât dezavantajele ei. Și atunci tot ce ai de făcut este să îţi muţi atenţia pe termen lung pe dezavantajele stării prezente şi pe avantajele schimbării, să reuşeşti să aduci în aceste două zone cât mai multe argumente care să îţi alimenteze motivaţia.
Ce l-a împiedicat pe Aureliu să țină dieta până la capăt
„Cel mai greu îmi este să ţin un program… Asta mă înnebuneşte. Chiar mă stresează. Programarea pentru mine înseamnă omorârea imaginaţiei. E o nebunie să-mi programez toate mesele, ce să fac azi, să mă duc miercurea şi vinerea la sală de la ora de … la ora de… e ca şi când m-aş duce la meditaţie. Nimic imprevizibil, nimic spontan… totul calculat… obositor, frustrant.”
„Disciplina înseamnă să acţionezi în timp ce gândeşti pe termen lung, şi nu doar să simţi pe termen scurt. Adică să sacrifici plăcerea temporară în favoarea beneficiului semnificativ pe termen lung.” – Dan Luca
SFAT : Dacă şi tu simţi dieta ca pe o resticţie, te sfătuiesc să începi să priveşti partea plină a paharului. Alege să nu mai priveşti dieta, mişcarea şi în general tot programul de slăbit ca pe o penitenţă, ci ca pe singurul bilet câştigător către sănătate şi o viaţă mai bună!
Timpul trece oricum. Stă în puterea ta să-l faci să treacă în favoarea vieţii şi nu a bolii!
„Ce m-a ţinut pe loc? Nu ştiu. Probabil că orice motiv aş invoca ar fi de râs în realitate. Clar lipsa voinţei şi reticenţa faţă de organizarea de tip milităresc pe care trebuie să o practici în asemenea cazuri.
Faţă de perioada în care am slăbit a apărut exact ce scriam mai sus: am pierdut entuziasmul, s-a fâsâit avântul pionieresc cu care începusem şi au apărut oboseala şi indiferenţa faţă de lupta de gherilă ce a urmat cu kilogramele.”
Slăbitul este un maraton, nu un sprint.
SFAT : Când ai mult de slăbit, priveşte lupta cu kilogramele în plus ca pe un maraton în care sprinturile sunt binevenite, însă cel mai important este să nu renunţi la a face mereu paşi înainte pe drumul schimbării, oricât de mici şi de mărunţi ar fi.
Ca să-ţi fie mai uşor, bucăţeşte-ţi obiectivul cel mare în obiective mai mici, delimitate pe perioade mai restrânse de timp şi, implicit, mai uşor de atins, astfel încât să te bucuri de micile dar importantele reuşite şi să te motivezi să te ţii astfel pe drum.
„Sprijin am primit în 90% din timp. Pentru restul de 10% probabil că ar fi fost de ajutor cineva care să-mi structureze exact mesele zilnic pe ore şi ca reţete. Şi aşa poate nu mă mai stresam cu programarea meselor şi cu gândurile despre mâncare.”
Gândul permanent la alegerile alimentare pe care trebuie să le facem, poate fi într-adevăr foarte stresant şi chiar obositor.
SFAT: Fă-ţi o listă cu mâncărurile şi alimentele preferate, apoi repartizează-le în cele 3 mese principale ale zilei, astfel încât să nu simţi nicio lipsă şi nicio frustrare, nicio formă de îngrădire a libertăţii. Ai grijă însă la calitatea, cantitatea şi combinaţia în funcţie de momentul zilei.
Decide încă din weekend ce vei mânca în fiecare zi în săptămâna următoare. Ai grijă să-ţi faci toate cumpărăturile, să ai toate alimentele şi ingredientele la îndemână, adică în cămară sau în frigider şi cere ajutorul celor din familie la gătit şi pregătit. Notează tot ce ai decis să mănânci într-un jurnal alimentar. Ulterior, în timpul săptămânii, tot ce vei avea de făcut va fi să deschizi jurnalul alimentar cu alegerile gata făcute şi să-l respecţi!
Ce va face Aureliu în continuare
L-am întrebat pe Aureliu care ar fi cel mai mic pas pe care l-ar putea face ca să meargă mai departe pe drumul pe care și l-a propus.
„Nu ştiu. Probabil să mă reinventez, în sensul că ar trebui să-mi educ mai întâi psihicul şi să găsesc alte pasiuni care să îmi mute gândul de la mâncare. Este foarte greu pentru mine să nu mă mai gândesc la mâncare, având în vedere că a făcut parte din viaţa mea de când m-am născut până în ziua de azi. Îmi place să mănânc, ştiu. Și îmi place mult să gătesc. Sunt un pofticios. Ideea ar fi că mâncarea ar trebui să o pot înlocui cumva tot cu mâncare, ca să pot reuşi. Gustul ar trebui să-l păstrez…sau mai bine zis impactul gustului asupra psihicului. Poate reuşesc să ajung la o senzaţie de saţietate psihică, care în acest moment îmi lipseşte.”
Aş păstra perechea poftă-gust şi aş scoate din ecuaţia aceasta factorul cantitate, bazându-mă mai mult pe factorul calitate.
„Un sigur lucru pot să-l spun cu certitudine şi acela este că AM NEVOIE DE AJUTOR ÎN CONTINUARE.”
Îți mulţumesc, Aureliu, pentru sinceritatea, deschiderea şi mai ales pentru curajul pe care le-ai avut ca să-mi răspunzi la întrebări, unele deloc comode. Bravo ție pentru că nu ai renunţat, pentru faptul că ai reuşit să-ți menţii kilogramele date jos până acum şi că nu le-ai pus la loc.
Bravo, Aureliu! Nu contează de câte ori cazi, contează doar de câte ori te ridici! Şi nu contează cât de greu înaintezi, contează să rămâi pe drum!
Haideţi să-l încurajăm pe Aureliu că se poate!”*
*Rezultatele variază de la persoană la persoană. Fiecare pacient poate să slăbească mai mult sau mai puţin în funcţie de vârstă, sex, stare de sănătate şi determinarea acestuia. Noi îţi promitem că vom face tot ce putem pentru a te ajuta să slăbeşti sănătos şi cu plăcere!
