În cadrul colaborării mele cu Oana Cuzino, am publicat un articol despre obezitate pe site-ul doc.ro. Cât adevăr este în afirmația că obezitatea se moștenește? Sunt alți factori mai importanți decât genetica? Citește articolul și află răspunsurile.
Deşi vedem adesea copii obezi cu părinţi obezi, problema moştenirii genetice a obezităţii nu este atât de directă şi evidentă cum ai putea crede. Există influenţe genetice, hormonale şi comportamentale asupra greutăţii corporale, dar să nu uităm că obezitatea este rezultatul unui aport excesiv de calorii, care nu sunt arse prin mişcare! De fapt, genetica are un rol infim, în schimb, puterea exemplului şi a obişnuinţei este covârşitoare…
Este obezitatea ereditară sau ne însuşim obiceiurile familiei?
Conform Organizației Mondiale a Sănătății, epidemia internațională de obezitate este acum cel mai important factor care face diferenţa dintre sănătate şi boală, dintre viaţă lungă şi moarte prematură.
La nivel global, epidemia obezităţii nu poate fi explicată genetic, ci prin alimentaţia nesănătoasă care s-a răspândit în ultimii 40 de ani în toate colţurile lumii, indiferent de rasă. Tot ce s-a schimbat în aceşti ani este contextul economic şi social: trăim într-o societate axată pe profit şi consum, și nu pe valori precum moderaţia şi sănătatea pe termen lung, iar activitatea fizică este un moft.
Cu toate acestea, mulţi obezi invocă genetica pentru a-şi justifica greutatea în exces. Este o scuză ca oricare alta deoarece studiile în acest sens au demonstrat că se întâlneşte foarte rar o genă a obezităţii. Mult mai importante decât genele sunt mediul şi stilul de viaţă, care în familiile cu persoane obeze crează noi obezi.
Părinţii obezi transmit copiilor, prin exemplul personal, obiceiurile alimentare rele, ceea ce se traduce în copii supraalimentaţi – viitorii obezi, care învaţă încă din fragedă copilărie un mod nesănătos de a se hrăni, cu supradimensionarea porţiilor şi alegeri alimentare nesănătoase, dublată de sedentarism, învăţat tot în familie.
Mai mult, cei ce provin din familii obeze au obţinut rezultate extraordinare odată cu schimbarea totală a stilului de viaţă într-unul cu dietă echilibrată şi mişcare zilnică. Astfel, genetica rămâne codaşă pe lista factorilor determinanţi ai obezităţii, cel mai important factor fiind puterea exemplului.
Obezitatea ereditară şi obezitatea moştenită
Cercetarea dedicată genelor obezităţii a început în urmă cu câteva decenii. Progresele rapide au descoperit o serie de factori genetici, responsabili pentru forme foarte rare. Obezitatea poate fi uneori cauzată de o boală, cum ar fi sindromul Prader-Willi, sindromul Cushing, sindromul Bardet-Biedl precum și alte afecţiuni. Cu toate acestea, aceste tulburări sunt rare, fiind responsabile pentru mai puţin de 1% din cazurile de obezitate!
Estimările ereditare pentru obezitate vizează mai mult forma corpului și distribuția grăsimii totale și regionale. Cu alte cuvinte, dacă mama are forma de pară (umeri înguşti, şolduri late), fiica se va îngrăşa în şolduri, iar dacă tatăl are burta mare şi piciarele disproproţionat de subţiri, şi fiul va avea tendinţa de a depune grăsime localizată abdominal dacă se va îngrăşa.
Pe lângă aceeste rare cazuri de obezitate genetică, există așa-numita obezitate „comună” este influențată de zeci, dacă nu sute, de gene. Aceste gene sunt influenţate mai alesde alimentație şi stil de viaţă, dar mereu determinate de familie şi obiceiurile alimentare ale acesteia. Cert este că creșterea în greutate este inevitabilă dacă mănânci în mod obişnuit mai multe calorii decât arzi, mai ales dacă provin din mâncare nesănătoasă precum cea de fast-food, băuturi carbogazoase, dulciuri, foietaje, carne grasă, paste etc.
Genetica nu este un destin, ci un factor
Deşi sunt abia la început, ce este tot mai evident din studiile dedicate genelor obezităţii este că factorii genetici identificaţi aduc doar o contribuție infimă la risculde a deveni obezi şi că genele noastre nu sunt un destin: mulți oameni care poartă acești așa-numitele „gene ale obezităţii” nu devin supraponderali, iar un stil de viață sănătos poate contracara aceste efecte genetice.
Unele persoane pot prezenta o predispoziţie genetică spre obezitate, mai ales dacă ambii părinţi sunt obezi. Însă cercetătorii consideră că factorii de mediu sunt determinanţi:
- există mâncare disponibilă la orice oră, iar marketingul şi publicitatea încurajează puternic consumul;
- activitatea fizică este scăzută, atât în timpul serviciului, cât şi în timpul liber, dedicat cu precădere distracţiilor oferite prin tehnologie, mai ales în cazul copiilor;
- abundenţa de mâncare procesată, de tip fast-food, dulciuri, băuturi dulci, însoţite de campanii agresive de promovare.
Având o mai bună înțelegere a contribuțiilor genetice şi a interacţiunilor mediului la obezitate, ajută la un mai bun control al acestora. Cercetările se axează pe strategii de prevenire şi tratament al obezităţii. Dar este important să subliniem că, în ansamblu, contribuţia genelor la riscul de obezitate este mică, în timp ce contribuția mediului și activităţilor toxice este foarte mare. După cum scria un om de știință, „Genele pot co-determina cine devine obez, dar mediul nostru determină câți devin obezi.” De aceea, eforturile de prevenire a obezităţii trebuie să se concentreze pe schimbarea mediului şi stilului de viaţă, pentru a face mai ușor alegeri sănătoase alegeri, pentru întreaga familie.
Aşadar, principalele cauze ale obezității nu sunt cele genetice, ci cele clasice: stilul de viaţă sedentar, dieta și obiceiurile alimentare nesănătoase, din nefericire învăţate din familie. Pe lângă aceste obiceiuri, se „moştenesc” şi bolile cronice precum cancerul sau bolile cardiovasculare, cauzate însă de obezitate, nu de ereditate. Soluţia este mereu aceeaşi: un stil de viaţă sănătos, ce promovează pierderea în greutate.
