Astăzi vreau să-ți spun o poveste care ar putea să te inspire și pe tine să faci schimbările pe care ți le dorești. Nu numai că a reușit să slăbească peste 40 de kilograme, ci a ajuns să alerge la unele dintre cele mai grele maratoane din România.
Numele lui este Ovidiu, este student la Universitatea de Medicină și Farmacie din București și are doar 22 de ani. Este o persoană foarte veselă, mereu pusă pe șotii, dar foarte atentă și organizată când este vorba de a-şi face treaba.
Cum am aflat povestea lui Ovidiu? La scurt timp după ce ne-am cunoscut şi împrietenit, a postat pe contul lui de Facebook o poză în care avea nici mai mult nici mai puțin de 120 de kilograme. Nu îmi venea să cred că este aceeași persoană, așa că l-am întrebat dacă nu cumva este o glumă. Mi-a spus că poza este foarte reală și a început să-mi povestească totul de-a fir a păr. Impresionat de povestea lui, m-am decis să ți-o spun și ție.
Când afecțiunea se manifestă prin mâncare
Așa cum el însuși mi-a mărturisit, Ovidiu nu a fost „gras de mic”, ci a început să se îngrașe prin clasa a VI-a. Apogeul l-a atins în clasa a XI-a, când a ajuns la 120 de kilograme și 1,85 m înălțime.
De ce s-a întâmplat asta? Din prea multă afecțiune manifestată prin … mâncare.
„În vacanțe de exemplu, veneam acasă pe la 12 noaptea din oraș. Mama, din prea multă dragoste, se trezea și-mi spunea: Ce faci puișor, ai venit acasă? Hai să-ți fac un sendviş să mănânci.”
Dar nu numai sendvişurile de noapte au fost cauza îngrășării lui. Ovidiu mi-a mărturisit că mai avea un „ritual” la prânz, momentul perfect în care se întâlnea cu mama lui, discutau și mâncau împreună acasă. Un moment foarte plăcut, de altfel, pe care orice mamă și-ar dori să-l aibă cu fiul ei.
Ce mâncau însă nu l-a ajutat deloc pe Ovidiu să devină un tânăr suplu și sănătos. Mama lui venea în fiecare zi acasă cu merdenele sau covrigi, pe care le cumpăra în drum spre casă. Iar asta era, de cele mai multe ori, desertul sau „aperitivul” mesei de prânz.
Participi și câștigi … kilograme
Și asta nu e tot. Ovidiu era un mare fan al cornurilor cu ciocolată şi gogoşilor.
„Îmi aduc aminte că eram prin clasa a X-a și era un concurs la cornurile cu ciocolată. Trebuia să completezi un album cu abțibilduri și puteai să câștigi un iPod. Îmi doream foarte mult să câștig unul, așa că îmi cumpăram și mâncam zilnic foarte multe cornuri. Știau asta și colegii”.
„De Secret Santa am primit de la colegii mei 20 de cornuri, pe care le-am mâncat în două zile, pentru că eram curios ce abțibilduri mi-au picat”.
Dar nu doar alimentația hipercalorică a contribuit la îngrășarea lui Ovidiu. Așa cum mi-a spus, de multe ori în vacanțe stătea toată ziua în fața calculatorului și se juca diverse jocuri. „Mama venea cu un lighean de gogoși și eu stăteam și mâncam gogoși. Nu făceam altceva. Mâncam gogoși și mă jucam”.
Se mai ducea din când în când să joace baschet cu colegii, dar nu era un efort suficient de mare pentru a putea arde toate caloriile ingerate, până când, din cauza greutăţii din ce în ce mai mari care apăsa pe articulaţiile lui şi îi îngreuna serios mişcările, a renunţat de tot la orice formă de mişcare suplimentară.
L-am întrebat pe Ovidiu cum se simțea.
„Eram resemnat. Nu aveam nicio motivație. Nu mă gândeam la viitor, mă gândeam doar să ajung seara acasă cât mai repede și să mănânc. Îmi ziceam: Şi ce dacă sunt gras? Măcar mănânc tot ce-mi place!”
Mi-era foarte clar că, în adâncul sufletului lui, Ovidiu era un adolescent nefericit. Cum a reușit să facă schimbarea de care avea atâta nevoie?
Rezoluția de început de an
„Eram la munte de Revelion împreună cu prietenii mei. Eram clasa a XI-a. Toată perioada cât am stat acolo, unul dintre prietenii mei a făcut glume pe seama mea, pentru că sunt gras. Deși se râdea prietenește, cu mine și nu de mine, nu m-am simțit deloc bine. Așa că i-am promis atunci prietenului meu că în doi ani de zile o să slăbesc și o să ajung să fac flotări cu el în spate.”
Chiar așa s-a întâmplat? L-am întrebat curioasă pe Ovidiu. La care el a zâmbit și mi-a spus că nu a fost chiar așa. Adică nu a făcut flotări cu prietenul lui în spate, dar acel moment l-a motivat foarte mult.
Așa că pe 3 ianuarie, când a ajuns acasă a început să-și pună la punct un plan. A găsit un site cu ajutorul căruia își calcula caloriile, a început să se intereseze ce, cât și când să mănânce, a început să alerge și uite-așa a reușit să slăbească primele 20 de kilograme.
Motivația te ține pe drum
Cum s-a motivat Ovidiu în toată această perioadă? Și-a găsit acel ceva care să îi facă plăcere: alergatul.
„Mie îmi place performanța. Îmi place să alerg. Și atunci mi-am zis ce trebuie să fac eu ca să pot să alerg? Trebuie să slăbesc. Și ce trebuie să fac ca să slăbesc? Trebuie să nu mai mănânc merdenele, de exemplu. Și așa am redus merdenelele de la 4-5 la 3, apoi la una, după care am ajuns să nu mai mănânc deloc.”
„La început am alergat 300 m, pentru că nu puteam mai mult. Dar încet-încet am ajuns la 5-6 kilometri. Alergam din ce în ce mai mult.”
Când a ajuns la 100 de kilograme, slăbitul n-a mai fost însă la fel de ușor. „La început slăbești ușor, dar pe urmă e din ce în ce mai greu. Am avut perioade în care îmi pierdusem motivația”, mi-a spus el.
Și cum a reușit totuși să se țină pe drum? Ceea ce mi-a răspuns a fost o surpriză și pentru mine.
„Mai ții tu minte când ne-am văzut prima dată? Vărul meu lucra atunci la Kilostop și eu eram foarte interesat de nutriție, pentru că eram în plin proces de slăbire. Așa că mi-a spus: trebuie neapărat să îți fac cunoștință cu cineva. Și mi-a făcut cunoștință cu tine. Din discuția pe care am avut-o atunci mi-am dat seama că vreu să fiu și eu un om sănătos. Și asta mi-a redat motivația. Mai ales că trebuia să merg și la facultate și nu puteam să merg așa. Trebuia să mai slăbesc.”
Și a mai slăbit. Cu alimentația potrivită și cu alergat în fiecare seară, Ovidiu a dat jos alte 20 de kilograme. Și nu numai că a devenit un om mai sănătos, ci a ajuns să alerge și primul lui maraton.
Ai un hobby. Ce faci cu el?
La început a fost la un cros de 3 kilometri, unde a ieșit pe locul 8. Dar nu s-a mulțumit cu atât, așa că și-a fixat ca țintă să termine un maraton.
Primul maraton l-a terminat în 4h și 16 min. „Sunt unii sportivi care îl termină în 2h și ceva, eu l-am terminat în 4h. Dar important este că l-am terminat”, mi-a spus el mândru.
„În ultima vreme însă m-am reprofilat cu alergarea. Mi-am dat seama că iubesc muntele și că se poate alerga și pe munte. Așa că am început să particip la ultramaratoane”.
A fost în ultramaraton în Munții Ciucaș, unde a alergat 105 kilometri.
„Atunci când slăbești îți crește stima de sine. Și mie îmi crescuse foarte mult încrederea în mine, așa că am zis că pot să fac asta. A fost o experiență foarte frumoasă, dar foarte grea. Am început la ora 6.00 dimineața și am terminat la ora 5.30 a doua zi. Am alergat încontinuu 23h și 30 min.”
Cum este să alergi pe munte 105 kilometri? „Foarte greu. La un moment dat, pe final, fiecare pas pe care îl făceam îmi ardea coapsa, atât de obosit eram. Mă dureau îngrozitor tălpile. Am avut dureri groaznice, dar a fost cea mai frumoasă experiență din viața mea”, mi-a spus Ovidiu.
Și ca dovadă că i-a plăcut, la scurt timp după acest maraton a avut o altă experiență inedită.
„M-am trezit la 4.30 dimineața. Era sâmbătă, eram după concurs și mi-am zis: astăzi mă relaxez, mă simt bine, beau și eu o bere. Dar dacă tot beau berea aia, sunt niște calorii în plus. Hai mai bine să mă duc la munte! Mi-a luat cam 30 minute să mă hotărăsc dacă asta vreau să fac. La ora 5.00 am făcut un duș, iar la 5.15 eram în metrou, spre Gara de Nord. În metrou m-am hotărât să plec la Bușteni. Când am ajuns în Bușteni, mi-am cumpărat o bere și am luat-o cu mine în rucsac. Am luat-o pe Jepii Mici, iar în 2 h eram la Cabana Caraiman. De acolo am alergat până la Cruce, iar de la Cruce până pe Vârful Omu. Am desfăcut berea și am savurat-o la înălțime. M-am odihnit un pic, după care am coborât”.
Planuri de viitor
Dar Ovidiu nu vrea să se oprească aici. Pentru anul viitor are în plan să alerge la toate ultramaratoanele din România. Și și-ar mai dori ceva: să participe la primul triatlon din viața lui.
„Singurii care îmi pun stop sunt banii. Aș vrea să mă antrenez un an de zile la un bazin de înot, să îmi iau o bicicletă bună care este destul de scumpă și să mă antrenez ca să termin un triatlon. Un Ironman”.
Un Ironman, așa cum mi-a explicat el, este un triatlon pe distanță lungă, la care parcurgi 180 km pe bicicletă, 42 km în alergare și 4 km de înot.
Așa că nu-mi rămâne decât să îi urez mult succes lui Ovidiu! Sunt convinsă că va reuși, pentru că are stofă de învingător. Și, deși are doar 22 de ani poate fi un model pentru fiecare dintre noi. Jos pălăria, Ovidiu, în faţa ta!
Rezoluția ta care este? Dacă îți dorești să slăbești, noi te putem însoți pe tot parcursul procesului ca să nu-ți pierzi motivația și să ai cele mai bune rezultate în cel mai scurt timp posibil. Totul este să începi!*
*Rezultatele variază de la persoană la persoană. Fiecare pacient poate să slăbească mai mult sau mai puţin în funcţie de vârstă, sex, stare de sănătate şi determinarea acestuia. Noi îţi promitem că vom face tot ce putem pentru a te ajuta să slăbeşti sănătos şi cu plăcere!
